0
Dacă ai o centrală termică pe gaz şi vrei să asiguri apa caldă menajeră prin acumulare, două dintre soluţiile care pot fi analizate sunt boilerul electric şi boilerul indirect.
Diferenţa esenţială dintre ele este sursa principală de energie utilizată pentru încălzirea apei. Boilerul electric foloseşte o rezistenţă electrică, în timp ce boilerul indirect transferă către apa menajeră energia termică produsă de o sursă externă, de exemplu o centrală termică pe gaz.
Alegerea nu trebuie făcută însă doar după preţul boilerului sau după tipul de energie disponibil. Contează configuraţia centralei existente, compatibilitatea acesteia cu un boiler extern, necesarul de apă caldă, spaţiul disponibil, timpul de recuperare şi costul energiei utilizate.
Faptul că locuinţa are deja o centrală pe gaz nu înseamnă automat că boilerul indirect este soluţia corectă. Mai întâi trebuie verificat ce tip de centrală există şi cum poate prepara aceasta apa caldă menajeră.
Boilerul electric cu acumulare are un rezervor în care este stocată apa menajeră. Încălzirea este realizată cu ajutorul uneia sau mai multor rezistenţe electrice, în funcţie de construcţia modelului.
Atunci când temperatura apei scade sub nivelul stabilit de sistemul de control, rezistenţa poate fi alimentată pentru a încălzi din nou apa. După atingerea temperaturii urmărite de aparat, încălzirea este oprită sau controlată conform modului de funcţionare al modelului.
Când utilizatorul consumă apă caldă, în rezervor intră apă rece. Aceasta trebuie încălzită pentru refacerea rezervei de energie termică din boiler.
Prin urmare, confortul oferit de un boiler electric nu depinde doar de numărul de litri înscris pe produs. Contează şi puterea de încălzire, temperatura apei reci, temperatura de stocare, cantitatea de apă consumată şi timpul necesar pentru reîncălzire.
Un avantaj important este independenţa faţă de centrala termică pe gaz pentru prepararea apei calde. Boilerul are propria sursă de încălzire şi poate funcţiona atunci când sunt disponibile alimentarea cu apă şi energia electrică necesare, în condiţiile prevăzute de producător.
Din punct de vedere hidraulic, nu este necesar ca energia pentru încălzirea apei să fie transferată din circuitul centralei printr-o serpentină.
Această caracteristică poate face boilerul electric interesant atunci când integrarea unui boiler indirect în instalaţia existentă ar fi dificilă, când centrala nu oferă configuraţia necesară sau când se doreşte o sursă separată pentru prepararea apei calde.
Nu. Chiar dacă integrarea sa poate fi mai simplă decât în cazul unui boiler indirect, amplasarea nu este complet liberă.
Trebuie respectate cerinţele producătorului privind montajul, alimentarea electrică, protecţiile electrice, racordarea la instalaţia sanitară, evacuarea asociată dispozitivelor de siguranţă şi condiţiile specifice spaţiului în care este instalat.
Dimensiunile şi masa boilerului, inclusiv masa apei stocate, trebuie de asemenea luate în considerare la alegerea amplasamentului.
Pentru încălzirea apei, boilerul electric utilizează energie electrică. Costul de exploatare depinde de cantitatea de apă caldă necesară, temperaturile de lucru, pierderile termice ale rezervorului, eficienţa sistemului şi tariful efectiv plătit pentru energia electrică.
Nu este corect să presupunem că orice boiler electric consumă un anumit număr de kWh pe zi sau pe an. Două locuinţe care utilizează acelaşi model pot avea consumuri foarte diferite.
Puterea rezistenţei exprimată în kW nu trebuie confundată cu energia consumată exprimată în kWh. Energia depinde atât de puterea absorbită, cât şi de durata efectivă de funcţionare.
Boilerul indirect este tot un rezervor pentru acumularea apei calde menajere, dar energia necesară încălzirii este furnizată de o sursă termică externă.
Într-o configuraţie cu centrală pe gaz, agentul termic încălzit de centrală poate circula prin serpentina boilerului. Energia este transferată prin suprafaţa serpentinei către apa menajeră din rezervor, fără ca cele două fluide să se amestece în funcţionarea normală.
Când sistemul de control detectează necesitatea reîncălzirii boilerului, instalaţia poate solicita centralei să furnizeze energie pentru prepararea apei calde. Modul concret în care se realizează această comandă depinde de centrală, boiler, automatizare şi schema hidraulică.
Nu. Configuraţia instalaţiei diferă de la un sistem la altul.
Circulaţia agentului termic prin serpentină poate fi realizată printr-o configuraţie care utilizează pompa existentă a sistemului, printr-o pompă dedicată sau printr-o altă schemă prevăzută de producător şi proiectantul instalaţiei.
Comutarea între încălzirea locuinţei şi prepararea apei calde poate implica, în funcţie de sistem, vane de deviere, pompe, senzori şi automatizări.
Din acest motiv, un boiler indirect nu trebuie privit doar ca un rezervor care se conectează prin două conducte la orice centrală.
Boilerul indirect nu încălzeşte în mod necesar apa printr-o rezistenţă electrică, dar sistemul din care face parte poate avea consumatori electrici precum pompe, vane cu actuator, automatizări şi centrala termică.
Unele modele de boilere pot permite şi utilizarea unei rezistenţe electrice auxiliare, dacă această configuraţie este prevăzută de producător.
Mai important, energia termică transferată apei nu este gratuită. În cazul unei centrale pe gaz, energia respectivă este produsă prin consumul de combustibil.
Compararea corectă nu se face între consumul electric al boilerului electric şi consumul electric al pompei unui boiler indirect. Pentru boilerul indirect trebuie inclusă şi energia furnizată de centrala termică.
Într-un sistem configurat pentru prepararea apei calde prin boiler, scăderea temperaturii detectate poate determina automatizarea să solicite energie de la sursa termică.
Centrala produce căldură, agentul termic circulă prin circuitul prevăzut pentru boiler, iar energia este transferată către apa menajeră.
Modul de comandă şi prioritatea acordată preparării apei calde diferă între sisteme. Unele instalaţii pot acorda prioritate boilerului pentru o anumită perioadă, în timp ce alte configuraţii pot funcţiona diferit.
De aceea, comportamentul trebuie verificat în documentaţia centralei şi a sistemului de control.
Nu trebuie presupus acest lucru.
Compatibilitatea trebuie verificată pentru modelul exact al centralei şi pentru schema de instalaţie propusă.
Trebuie analizate posibilitatea centralei de a controla prepararea apei calde într-un boiler extern, conexiunile hidraulice necesare, automatizarea, senzorii compatibili şi modul în care este gestionată circulaţia agentului termic.
Boilerul trebuie la rândul său ales astfel încât caracteristicile sale să fie compatibile cu sursa de căldură şi cu necesarul de apă caldă al locuinţei.
Aceasta este una dintre cele mai importante clarificări înainte de alegerea boilerului.
O centrală combi poate prepara apa caldă menajeră direct, fără un rezervor extern de acumulare, dacă modelul este proiectat pentru această funcţie. La deschiderea unui robinet de apă caldă, centrala răspunde cererii conform principiului său de funcţionare.
O centrală destinată funcţionării cu un boiler extern poate încălzi agentul termic care transferă apoi energia către apa stocată în boiler.
Există şi alte configuraţii constructive, motiv pentru care denumirea comercială sau simplul fapt că echipamentul este o „centrală pe gaz” nu sunt suficiente pentru stabilirea compatibilităţii.
Într-o locuinţă în care centrala combi asigură deja prepararea apei calde, trebuie stabilit mai întâi ce problemă se doreşte rezolvată prin adăugarea unui boiler.
Poate exista un necesar de apă caldă diferit de cel pentru care sistemul actual este potrivit, mai multe puncte de consum utilizate simultan sau alte cerinţe de confort şi integrare.
Adăugarea unui rezervor nu trebuie însă considerată automat o îmbunătăţire. Trebuie verificat dacă centrala permite configuraţia respectivă şi dacă modificarea instalaţiei rezolvă efectiv problema identificată.
Diferenţa principală este modul în care energia ajunge în apa caldă menajeră.
Boilerul electric transformă energia electrică în căldură prin intermediul rezistenţei şi o transferă direct apei din rezervor.
Boilerul indirect primeşte energie termică de la o sursă externă, de exemplu centrala pe gaz, prin intermediul unui schimbător de căldură precum serpentina.
Această diferenţă influenţează instalaţia necesară, timpul de recuperare, costurile de exploatare, compatibilitatea cu sursa şi modul în care trebuie dimensionat sistemul.
Nu este corect să stabilim eficienţa întregului sistem doar după tipul boilerului.
În cazul boilerului electric trebuie analizate energia electrică necesară pentru încălzirea apei şi pierderile sistemului. În cazul boilerului indirect trebuie analizate producerea energiei termice în centrală, transferul acesteia către boiler, pierderile instalaţiei şi pierderile de stocare.
Costul energiei este o problemă separată de eficienţa tehnică. O soluţie poate utiliza energia într-un anumit mod şi totuşi să aibă un cost de exploatare diferit în funcţie de tarifele energiei.
De aceea, afirmaţia „boilerul indirect este mai eficient pentru că foloseşte gaz” nu este suficientă pentru o comparaţie tehnică.
Înainte de a decide între boiler electric şi boiler indirect, identifică mai întâi configuraţia existentă.
Abia după aceste verificări poate fi făcută o comparaţie relevantă între boilerul electric şi boilerul indirect.
În partea următoare analizăm dimensionarea corectă: de ce numărul de persoane nu este suficient pentru alegerea volumului, ce înseamnă volumul util de apă caldă, cum influenţează temperatura de stocare autonomia şi de ce timpul de recuperare poate fi la fel de important ca numărul de litri al boilerului.
Alegerea volumului nu ar trebui făcută doar după numărul de persoane din locuinţă. Două familii cu acelaşi număr de membri pot avea necesare foarte diferite de apă caldă, în funcţie de obiceiurile de consum, tipul obiectelor sanitare şi utilizarea simultană a acestora.
Dimensionarea trebuie să pornească de la perioadele cu cel mai mare consum şi de la capacitatea sistemului de a reface rezerva de apă caldă după acel consum.
Un boiler mai mare nu este automat mai confortabil, iar unul mai mic nu este automat mai economic. Volumul trebuie corelat cu necesarul real şi cu timpul de recuperare al sistemului.
Numărul de utilizatori este un punct de plecare, dar nu descrie modul în care aceştia folosesc apa caldă.
Contează dacă duşurile sunt utilizate succesiv sau simultan cu alte puncte de consum, dacă există o cadă, ce debite au bateriile şi duşurile şi în ce interval al zilei apare consumul maxim.
De exemplu, aceeaşi familie poate avea un necesar de vârf diferit dacă membrii fac duş succesiv într-un interval scurt faţă de situaţia în care consumul este distribuit pe parcursul mai multor ore.
De aceea, reguli precum „un anumit număr de persoane necesită un boiler de un anumit volum” trebuie tratate doar ca orientări generale, nu ca metode complete de dimensionare.
Consumul de vârf reprezintă necesarul de apă caldă într-o perioadă în care solicitarea instalaţiei este ridicată.
Pentru dimensionare este mai relevant să identifici această perioadă decât să analizezi exclusiv consumul total dintr-o zi.
Un sistem poate avea un consum zilnic moderat, dar o solicitare mare într-un interval scurt. În această situaţie, capacitatea de acumulare şi viteza de recuperare devin importante pentru confort.
Trebuie analizate atât cantitatea de apă disponibilă în rezervor, cât şi energia pe care sistemul o poate furniza pentru reîncălzirea acesteia.
Nu în mod direct.
Boilerul stochează apă la o anumită temperatură, iar la punctul de consum aceasta este de regulă amestecată cu apă rece pentru obţinerea temperaturii dorite.
Din acest motiv, un anumit volum de apă stocată poate permite obţinerea unei cantităţi diferite de apă amestecată la temperatura de utilizare.
Rezultatul depinde de temperatura apei din boiler, temperatura apei reci de alimentare şi temperatura dorită la consum.
La acelaşi volum al rezervorului, apa stocată la o temperatură mai ridicată conţine mai multă energie termică şi poate permite obţinerea unei cantităţi mai mari de apă amestecată la temperatura de utilizare.
Totuşi, temperatura de stocare nu trebuie crescută arbitrar doar pentru a obţine o autonomie aparent mai mare.
Trebuie respectate limitele şi strategiile de funcţionare prevăzute de producător, iar la temperaturi ridicate trebuie luat în considerare şi riscul de opărire. În funcţie de instalaţie, pot fi utilizate soluţii adecvate pentru controlul temperaturii apei livrate către consumatori.
Temperatura de stocare influenţează şi pierderile termice ale rezervorului, astfel încât alegerea trebuie analizată în contextul întregului sistem.
Timpul de recuperare descrie cât de repede poate sistemul să refacă energia termică din rezervor după consumul apei calde.
Este un criteriu esenţial deoarece două boilere cu acelaşi volum pot oferi experienţe foarte diferite dacă unul poate reîncălzi apa mai repede decât celălalt.
În cazul boilerului electric, recuperarea este influenţată în principal de puterea de încălzire disponibilă, volumul de apă care trebuie reîncălzit şi diferenţa dintre temperatura iniţială şi temperatura urmărită.
În cazul boilerului indirect, timpul de recuperare depinde de sursa termică, de temperaturile agentului termic, de debitul prin circuitul primar, de caracteristicile schimbătorului de căldură şi de modul în care sistemul este controlat.
În condiţii comparabile, o putere de încălzire mai mare poate reduce timpul necesar pentru introducerea unei anumite cantităţi de energie în apă.
Totuşi, puterea rezistenţei nu trebuie analizată separat de instalaţia electrică. Circuitul de alimentare, protecţiile şi condiţiile de montaj trebuie să fie compatibile cu echipamentul.
De asemenea, timpul real de încălzire depinde de cantitatea de apă care trebuie încălzită şi de diferenţa de temperatură necesară.
Nu există un timp universal de recuperare pentru toate boilerele electrice de aceeaşi capacitate.
La boilerul indirect, rezerva de apă nu este încălzită de o rezistenţă principală, ci prin transferul energiei de la circuitul sursei termice către apa menajeră.
Capacitatea de transfer a serpentinei este, prin urmare, foarte importantă.
Un rezervor mare asociat cu o serpentină şi o sursă care nu pot transfera suficientă putere în condiţiile reale de funcţionare poate avea un timp de recuperare mai mare decât se aşteaptă utilizatorul.
În sens invers, un sistem corect dimensionat poate reface relativ rapid rezerva de apă caldă chiar dacă rezervorul a fost solicitat intens.
Serpentina este schimbătorul prin care energia circuitului de încălzire este transferată către apa menajeră din rezervor.
Performanţa transferului nu trebuie evaluată doar după faptul că boilerul „are o serpentină”. Contează construcţia schimbătorului şi condiţiile în care producătorul declară performanţa acestuia.
Puterea transferată poate varia în funcţie de temperatura agentului termic, temperatura apei din rezervor, debitul din circuitul primar şi alţi parametri de funcţionare.
De aceea, valorile declarate pentru boiler trebuie analizate împreună cu condiţiile de testare şi cu parametrii pe care îi poate asigura centrala.
Nu. Volumul rezervorului este doar unul dintre criterii.
Pentru o alegere corectă trebuie analizate cel puţin necesarul de apă caldă, consumul de vârf, timpul de recuperare, caracteristicile serpentinei şi compatibilitatea cu sursa termică.
Un boiler cu volum mare, dar cu un schimb termic nepotrivit pentru aplicaţie, nu este automat o soluţie mai bună decât un rezervor mai mic corect dimensionat.
Da, dar relaţia nu trebuie simplificată la regula „centrală mai puternică înseamnă întotdeauna boiler mai bun”.
Centrala trebuie să poată furniza energia necesară în condiţiile prevăzute de sistem, iar boilerul trebuie să poată transfera această energie către apa menajeră.
Dacă unul dintre elemente limitează transferul, simpla creştere a puterii nominale a celuilalt nu garantează o recuperare proporţional mai rapidă.
Trebuie verificată compatibilitatea dintre centrala termică, boiler, temperaturile de funcţionare, circuitul hidraulic şi automatizare.
Nu neapărat.
Puterea nominală maximă a centralei nu reprezintă automat puterea care va fi transferată efectiv apei din boiler.
Transferul poate fi limitat de serpentină, temperaturile agentului termic, debit, controlul centralei sau alte caracteristici ale instalaţiei.
Pentru estimarea timpului de recuperare trebuie utilizate datele tehnice ale boilerului şi ale sursei în condiţiile relevante de funcţionare.
În anumite instalaţii cu boiler indirect, automatizarea poate acorda prioritate preparării apei calde menajere atunci când temperatura din rezervor scade sub nivelul urmărit.
În acest caz, sistemul poate direcţiona temporar energia disponibilă către boiler şi apoi poate reveni la încălzirea spaţiilor după satisfacerea cererii de apă caldă.
Modul exact de funcţionare depinde de centrală, automatizare şi schema hidraulică. Prioritatea pentru apă caldă nu trebuie presupusă pentru orice instalaţie.
Un volum mai mare poate creşte cantitatea de energie termică stocată, dar aduce şi alte implicaţii.
Rezervorul ocupă mai mult spaţiu, stochează o cantitate mai mare de apă şi poate avea pierderi termice diferite. De asemenea, energia necesară pentru încălzirea întregului volum este mai mare.
Dacă necesarul real este mult mai mic decât capacitatea aleasă, supradimensionarea nu oferă automat un avantaj proporţional.
În schimb, un rezervor prea mic pentru profilul de consum poate conduce la epuizarea rapidă a rezervei în perioadele de vârf.
Poate fi, dar decizia trebuie raportată la consumul efectiv şi la timpul acceptabil de recuperare.
Un rezervor de volum redus poate fi potrivit într-o aplicaţie cu necesar mic şi bine definit, dar poate deveni insuficient dacă există consumuri succesive sau simultane importante.
Nu trebuie presupus că un anumit volum este potrivit automat pentru una sau două persoane. Obiceiurile de consum pot schimba semnificativ necesarul.
Pentru un duş contează debitul de apă, durata utilizării şi temperatura dorită.
Un cap de duş cu debit diferit poate modifica semnificativ cantitatea de apă caldă necesară pentru aceeaşi durată de utilizare.
Dacă mai multe duşuri sau alte puncte de consum sunt utilizate într-un interval scurt, necesarul de vârf creşte.
De aceea, dimensionarea după afirmaţii generale precum „un boiler ajunge pentru două duşuri” nu este suficient de precisă fără cunoaşterea condiţiilor reale.
Umplerea unei căzi poate reprezenta o solicitare concentrată într-un interval scurt, ceea ce face relevantă cantitatea de apă caldă disponibilă înainte de începerea consumului.
Dacă după umplerea căzii există imediat şi alte solicitări de apă caldă, timpul de recuperare devine la fel de important ca volumul rezervorului.
Capacitatea necesară trebuie evaluată după volumul şi temperatura apei utilizate în situaţia concretă, nu după o regulă universală pentru toate locuinţele cu cadă.
Consumul simultan creşte debitul solicitat sistemului şi poate reduce mai rapid energia disponibilă în rezervor.
Trebuie luate în considerare atât capacitatea de acumulare, cât şi instalaţia de distribuţie, presiunea şi debitul disponibile la punctele de consum.
Un rezervor mare nu rezolvă automat o problemă de debit sau de dimensionare a conductelor.
Da. Cu cât apa care intră în boiler este mai rece, cu atât este necesară mai multă energie pentru a o aduce la temperatura de stocare.
Temperatura apei reci poate varia în funcţie de sursă, sezon şi instalaţie.
Această variaţie influenţează atât cantitatea de energie necesară pentru încălzire, cât şi proporţia de apă caldă şi rece utilizată pentru obţinerea temperaturii dorite la consum.
Din acest motiv, aceeaşi instalaţie poate avea un comportament diferit în condiţii diferite.
Nu compara doar capacitatea nominală a rezervorului.
Pentru un boiler electric verifică volumul, puterea de încălzire, datele privind timpul de încălzire în condiţiile declarate, pierderile de stocare şi cerinţele electrice.
Pentru un boiler indirect verifică volumul, caracteristicile schimbătorului de căldură, puterea transferată în condiţiile declarate, timpul de recuperare, temperaturile necesare şi compatibilitatea cu sursa termică.
Pentru ambele soluţii trebuie analizate izolaţia rezervorului, pierderile termice declarate, temperatura maximă admisă, presiunile de lucru, racordurile şi condiţiile de instalare.
Începe prin identificarea perioadei cu cel mai mare consum de apă caldă din locuinţă.
Notează ce puncte de consum sunt utilizate, dacă funcţionează simultan, aproximativ cât durează utilizarea şi dacă după acel consum este necesară imediat o nouă rezervă de apă caldă.
Apoi compară acest profil cu volumul util şi capacitatea de recuperare ale sistemelor analizate.
Dimensionarea corectă urmăreşte două întrebări: câtă apă caldă trebuie să fie disponibilă în perioada de vârf şi cât de repede trebuie refăcută rezerva după consum.
Nici tipul electric, nici cel indirect nu garantează singur un confort superior.
Un boiler electric corect dimensionat poate satisface foarte bine un anumit profil de consum. Un boiler indirect corect dimensionat şi asociat unei surse termice compatibile poate oferi, la rândul său, o capacitate bună de recuperare.
Diferenţa trebuie evaluată pentru configuraţiile concrete, nu prin comparaţia generică dintre cele două tehnologii.
În partea următoare analizăm consumul şi costurile reale: câtă energie este necesară pentru încălzirea aceleiaşi cantităţi de apă, cum compari corect electricitatea cu gazul, ce rol au randamentul sursei şi pierderile de stocare şi de ce boilerul indirect nu produce apă caldă „aproape gratuit” atunci când centrala funcţionează iarna.
Pentru a compara corect costurile de funcţionare, trebuie să pornim de la aceeaşi nevoie: încălzirea unei anumite cantităţi de apă de la temperatura de alimentare până la temperatura dorită.
Apa necesită aceeaşi cantitate de energie termică pentru aceeaşi creştere de temperatură, indiferent dacă energia provine din electricitate sau din gaz. Diferenţa apare în modul în care energia este produsă, transferată şi facturată şi în pierderile asociate fiecărui sistem.
Comparaţia corectă nu este între kWh electrici consumaţi de boilerul electric şi curentul consumat de pompa boilerului indirect. Trebuie comparat costul total necesar pentru a furniza aceeaşi cantitate de apă caldă.
Un boiler de o anumită capacitate nu consumă automat aceeaşi cantitate de energie în fiecare zi.
Consumul depinde în primul rând de cantitatea de apă caldă utilizată şi de energia necesară pentru înlocuirea acesteia. La aceasta se adaugă energia necesară pentru compensarea pierderilor termice ale rezervorului şi ale instalaţiei.
Printre factorii relevanţi se află:
De aceea, valori precum „un boiler de 80 de litri consumă un anumit număr de kWh pe an” nu pot fi generalizate fără definirea condiţiilor de utilizare.
Energia termică necesară pentru încălzirea apei depinde de masa apei şi de diferenţa dintre temperatura iniţială şi temperatura finală.
Principiul poate fi exprimat prin relaţia:
Energie termică = masa apei × căldura specifică a apei × diferenţa de temperatură.
Această relaţie permite compararea soluţiilor pornind de la aceeaşi nevoie termică, fără să presupunem un consum zilnic universal.
De exemplu, dacă într-o anumită perioadă trebuie încălzită aceeaşi cantitate de apă de la aceeaşi temperatură iniţială la aceeaşi temperatură finală, necesarul termic al apei este în esenţă acelaşi. Ceea ce diferă este energia cumpărată de utilizator pentru acoperirea acelui necesar şi eficienţa cu care sistemul o transformă şi o transferă.
Pentru boilerul electric, costul de exploatare este determinat în principal de energia electrică absorbită pentru încălzirea apei şi pentru compensarea pierderilor termice.
Pentru o estimare bazată pe consumul real, relaţia cea mai simplă este:
Cost energie = consumul măsurat în kWh × tariful efectiv al energiei electrice.
Tariful relevant este cel aplicabil contractului utilizatorului în perioada analizată. Nu este recomandată introducerea într-un articol evergreen a unui preţ fix pe kWh, deoarece tarifele şi condiţiile comerciale se pot modifica.
Dacă boilerul permite monitorizarea consumului sau circuitul este măsurat separat, datele reale obţinute într-o perioadă reprezentativă oferă o bază mai bună pentru estimarea costului decât o valoare generică găsită pe internet.
Rezistenţa electrică transformă energia electrică în căldură foarte aproape de locul în care aceasta este utilizată, dar acest lucru nu înseamnă că întreaga energie cumpărată ajunge ulterior la utilizator sub forma apei calde consumate.
Rezervorul pierde permanent o anumită cantitate de căldură către mediul înconjurător, iar instalaţia de distribuţie poate avea la rândul ei pierderi.
De aceea, pentru evaluarea unui boiler cu acumulare sunt relevante şi pierderile de stocare declarate pentru modelul concret, nu doar puterea rezistenţei.
În cazul boilerului indirect trebuie analizată energia din combustibil necesară centralei pentru a furniza energia termică solicitată de boiler.
Costul nu este reprezentat doar de energia electrică utilizată de pompe, automatizări sau centrală.
Gazul consumat pentru prepararea apei calde reprezintă componenta energetică principală atunci când centrala pe gaz este sursa de căldură.
Pentru o comparaţie economică trebuie luate în considerare necesarul termic pentru apă, performanţa sursei în regimul respectiv, pierderile sistemului şi preţul efectiv al combustibilului.
O comparaţie de tipul „boilerul electric consumă mii de waţi, iar boilerul indirect consumă doar pompa” este incorectă.
În primul caz, energia electrică este sursa principală pentru încălzirea apei. În al doilea caz, cea mai mare parte a energiei termice este furnizată de combustibilul utilizat de centrală.
Pentru boilerul indirect trebuie contabilizate atât combustibilul necesar producerii căldurii, cât şi consumurile auxiliare relevante ale sistemului.
Faptul că boilerul indirect nu utilizează o rezistenţă electrică drept sursă principală nu înseamnă că apa este încălzită fără consum de energie.
Nu.
Faptul că centrala funcţionează deja pentru încălzirea locuinţei nu face gratuită energia necesară preparării apei calde.
Pentru a creşte temperatura apei din boiler trebuie furnizată energie suplimentară. Centrala trebuie să producă această energie, ceea ce presupune consum de combustibil.
Într-o instalaţie cu prioritate pentru apă caldă, centrala poate chiar să direcţioneze temporar energia către boiler şi să modifice modul în care deserveşte circuitul de încălzire.
Prin urmare, prepararea apei calde trebuie considerată o sarcină termică distinctă, inclusiv în sezonul rece.
Dacă încălzirea spaţiilor nu este necesară, centrala poate funcţiona doar atunci când sistemul solicită prepararea apei calde, dacă instalaţia şi automatizarea sunt configurate pentru acest regim.
Acest lucru nu înseamnă automat că funcţionarea de vară este scumpă sau ieftină. Costul depinde de cantitatea de apă caldă necesară, caracteristicile centralei, boilerului şi instalaţiei, pierderile sistemului şi preţul gazului.
Pentru utilizatorii care doresc să compare sezonier cele două soluţii, consumurile reale sau estimările realizate pe baza datelor tehnice ale echipamentelor sunt mai relevante decât presupunerea că o tehnologie este întotdeauna mai economică.
Nu trebuie formulată o asemenea regulă universală.
Preţurile energiei se modifică în timp şi pot depinde de contract, consum, taxe, scheme tarifare şi alte condiţii aplicabile utilizatorului.
În plus, preţul unei unităţi de energie cumpărate nu este singurul element al comparaţiei. Trebuie analizată şi cantitatea de energie cumpărată necesară pentru obţinerea aceleiaşi cantităţi de apă caldă utilă.
O comparaţie corectă trebuie realizată cu tarifele efectiv aplicabile utilizatorului în momentul analizei.
Porneşte de la acelaşi necesar de apă caldă şi calculează sau estimează energia termică necesară.
Apoi analizează separat cele două variante:
Astfel se compară costul pentru aceeaşi cantitate de apă caldă, nu două valori energetice care descriu lucruri diferite.
Nu automat.
O centrală în condensare poate avea o eficienţă ridicată atunci când funcţionează în condiţii favorabile condensării, dar performanţa trebuie analizată pentru regimul concret de funcţionare.
Prepararea apei calde într-un boiler poate necesita temperaturi ale agentului termic diferite faţă de cele utilizate într-un sistem de încălzire la temperatură joasă.
Acest lucru poate modifica condiţiile în care centrala funcţionează şi gradul în care poate beneficia de condensare în perioada respectivă.
Nu trebuie presupus că randamentul observat sau declarat într-un anumit regim de încălzire se aplică identic preparării apei calde.
În documentaţia unor centrale în condensare pot apărea valori ale randamentului care depăşesc 100%. Acest lucru nu înseamnă că centrala produce mai multă energie decât conţine combustibilul.
Valorile respective pot rezulta din modul convenţional de raportare la puterea calorifică inferioară a combustibilului, în timp ce tehnologia în condensare poate recupera o parte din energia asociată vaporilor de apă din gazele de ardere.
Pentru utilizator, mai important decât cifra izolată a randamentului este comportamentul centralei în condiţiile reale în care va încălzi boilerul.
Da. Orice rezervor cu apă încălzită pierde o anumită cantitate de energie către mediul înconjurător.
Izolaţia rezervorului, suprafaţa acestuia, temperatura apei şi temperatura mediului influenţează aceste pierderi.
Două boilere cu acelaşi volum pot avea pierderi de stocare diferite.
De aceea, atunci când datele sunt disponibile, trebuie comparate valorile declarate de producător în condiţii standardizate, nu doar grosimea aparentă a izolaţiei sau dimensiunea boilerului.
Nu în mod direct proporţional, dar un rezervor mai mare poate avea alte pierderi de stocare şi poate menţine o cantitate mai mare de apă la temperatura stabilită.
Consumul principal rămâne strâns legat de cantitatea de apă caldă efectiv utilizată şi de energia necesară pentru refacerea acesteia.
Totuşi, supradimensionarea inutilă poate conduce la menţinerea unei rezerve mai mari decât este necesar pentru profilul real de consum.
Acesta este unul dintre motivele pentru care dimensionarea corectă este importantă atât pentru confort, cât şi pentru exploatare.
Menţinerea apei la o temperatură mai ridicată poate creşte energia stocată în rezervor, dar poate influenţa şi pierderile termice către mediul înconjurător.
Nu este recomandată reducerea sau creşterea arbitrară a temperaturii exclusiv pentru economie sau autonomie.
Setările trebuie realizate în limitele şi conform strategiilor prevăzute de producător, ţinând cont şi de igiena sistemului, confort şi protecţia împotriva opăririi.
Da. Apa încălzită trebuie transportată de la boiler către punctul de consum, iar conductele pot pierde căldură.
În plus, volumul de apă rămas în conductă după utilizare se poate răci, ceea ce influenţează atât confortul, cât şi consumul de apă la următoarea utilizare.
Lungimea traseelor, diametrul conductelor, izolaţia şi configuraţia instalaţiei influenţează comportamentul sistemului.
În instalaţiile cu recirculare a apei calde, confortul poate creşte, dar recircularea poate adăuga pierderi termice şi consumuri auxiliare. Modul de control al recirculării devine astfel important.
Nu poate fi stabilită o perioadă universală de amortizare.
Boilerul indirect poate necesita o investiţie diferită pentru rezervor, conducte, automatizare, pompe sau vane, senzori şi manoperă, în funcţie de instalaţia existentă.
Boilerul electric poate avea o instalaţie diferită şi propriile cerinţe privind alimentarea şi protecţia electrică.
Economia anuală, dacă există, depinde apoi de consumul de apă caldă şi de diferenţa dintre costurile reale de exploatare ale celor două soluţii.
Afirmaţii precum „diferenţa de preţ se recuperează în trei sau patru ani” nu pot fi generalizate fără un calcul pentru situaţia concretă.
Dacă cele două variante au costuri iniţiale diferite, perioada de recuperare poate fi estimată numai după determinarea diferenţei reale de cost anual.
Principiul de calcul este:
Perioada estimată de recuperare = diferenţa dintre investiţiile iniţiale / economia anuală estimată.
Calculul are sens doar dacă există într-adevăr o economie anuală şi dacă sunt utilizate ipoteze comparabile pentru consum, tarife şi funcţionare.
Pentru o analiză mai completă trebuie luate în considerare şi mentenanţa, eventualele componente care necesită înlocuire şi durata pentru care sunt comparate sistemele.
Preţul de cumpărare reprezintă doar o parte din costul unei soluţii pentru apă caldă.
O comparaţie mai relevantă poate include:
Acest tip de analiză este mai util decât alegerea exclusiv după preţul afişat al boilerului.
Boilerul electric poate fi o soluţie logică atunci când necesarul de apă caldă este compatibil cu echipamentul ales, când integrarea cu centrala ar necesita modificări importante sau când se doreşte o sursă independentă pentru prepararea apei calde.
Poate exista şi o instalaţie în care utilizatorul dispune de o anumită strategie de producere sau utilizare a energiei electrice, caz în care analiza economică trebuie realizată pentru acea configuraţie concretă.
Acest lucru nu înseamnă că boilerul electric este automat mai economic într-o locuinţă cu un consum redus. Costul trebuie calculat.
Boilerul indirect poate fi o soluţie potrivită atunci când există o sursă termică compatibilă, instalaţia permite integrarea corectă, necesarul de apă caldă justifică acumularea şi costul total de exploatare este avantajos pentru situaţia analizată.
Un avantaj poate proveni şi din capacitatea sistemului de a transfera o putere termică ridicată către boiler şi de a asigura un timp de recuperare potrivit consumului.
Dar existenţa unei centrale pe gaz nu este suficientă pentru a demonstra singură avantajul economic.
Întrebarea trebuie formulată mai precis: care variantă are nevoie de un cost mai mic de energie pentru a asigura acelaşi necesar de apă caldă în condiţiile locuinţei tale?
Pentru răspuns trebuie comparate consumurile energetice reale sau estimate corect, pierderile sistemelor şi tarifele aplicabile.
Boilerul electric şi boilerul indirect folosesc lanţuri energetice diferite. De aceea, comparaţia relevantă este costul pentru aceeaşi cantitate de apă caldă şi acelaşi nivel de confort, nu simpla comparaţie dintre puterea unei rezistenţe şi puterea unei pompe.
În partea următoare analizăm instalarea şi compatibilitatea cu centrala, efectele apei dure şi ale depunerilor, mentenanţa, rolul real al filtrelor şi separatoarelor de impurităţi şi criteriile finale prin care poţi decide când este mai potrivit un boiler electric şi când un boiler indirect.
Boilerul electric poate părea o soluţie simplă deoarece nu trebuie conectat la circuitul termic al centralei, dar instalarea trebuie analizată atât din punct de vedere sanitar, cât şi electric.
Trebuie verificate alimentarea electrică disponibilă, puterea echipamentului, circuitul şi protecţiile necesare, condiţiile de amplasare şi cerinţele producătorului. Racordarea la instalaţia de apă trebuie realizată cu dispozitivele de siguranţă prevăzute pentru sistem.
Trebuie luate în considerare şi dimensiunile, masa boilerului plin cu apă, posibilitatea de service şi evacuarea apei care poate proveni din dispozitivele de siguranţă în anumite condiţii de funcţionare.
Faptul că un boiler electric nu necesită conectarea la circuitul centralei nu înseamnă că poate fi instalat fără verificarea instalaţiei existente.
În cazul boilerului indirect, primul pas este verificarea compatibilităţii cu sursa termică.
Nu este suficient ca locuinţa să aibă o centrală pe gaz. Trebuie verificat dacă modelul centralei permite configuraţia dorită şi ce schemă hidraulică şi de control este prevăzută.
În funcţie de sistem, pot fi necesare componente precum:
Configuraţia exactă trebuie stabilită pentru centrala, boilerul şi instalaţia concretă.
Nu.
Compatibilitatea nu se stabileşte doar după racorduri sau după faptul că boilerul are o serpentină.
Trebuie analizate caracteristicile boilerului, puterea pe care serpentina o poate transfera în condiţiile declarate, temperaturile şi debitele necesare, modul de comandă şi capacitatea centralei de a funcţiona în configuraţia respectivă.
De asemenea, automatizarea trebuie să poată gestiona corect cererea de apă caldă şi circulaţia agentului termic.
Înainte de achiziţie este recomandată verificarea documentaţiei tehnice a centralei şi a boilerului, nu presupunerea compatibilităţii doar pentru că ambele echipamente aparţin unei instalaţii de încălzire.
Dacă centrala existentă prepară deja apă caldă menajeră instantaneu, trebuie stabilit motivul pentru care se doreşte adăugarea unui boiler.
Poate exista o nevoie de acumulare, un consum simultan important, o cerinţă diferită de confort sau o altă particularitate a instalaţiei.
Înainte de alegerea unui boiler indirect trebuie verificat dacă modelul centralei permite integrarea unui rezervor extern în configuraţia dorită şi ce modificări sunt necesare.
În unele situaţii poate fi mai logică optimizarea instalaţiei existente, iar în altele acumularea poate avea o justificare tehnică. Răspunsul depinde de sistemul concret.
Apa menajeră poate conţine calciu şi magneziu dizolvate, iar în anumite condiţii se pot forma depuneri minerale pe suprafeţele aflate în contact cu apa.
Gradul de formare a depunerilor depinde de caracteristicile apei, temperatură, utilizare şi construcţia echipamentului.
Atât boilerele electrice, cât şi boilerele indirecte pot fi afectate de caracteristicile apei menajere, dar zonele şi modul în care apar problemele pot fi diferite.
Nu trebuie presupus că orice boiler va dezvolta aceeaşi cantitate de calcar într-un anumit interval de timp.
În funcţie de construcţia aparatului şi de caracteristicile apei, depunerile se pot forma pe componentele aflate în contact cu apa şi pe suprafeţele unde condiţiile favorizează precipitarea mineralelor.
Depunerile pot influenţa transferul termic şi funcţionarea anumitor componente atunci când devin suficient de importante.
Acest lucru nu justifică însă o regulă universală privind intervalul la care boilerul trebuie decalcifiat.
Inspecţia şi întreţinerea trebuie realizate conform recomandărilor producătorului şi condiţiilor reale de utilizare.
Afirmaţia necesită o distincţie importantă.
Prin interiorul serpentinei unui boiler indirect conectat la o centrală circulă, în mod obişnuit, agentul termic al circuitului de încălzire, nu apa caldă menajeră consumată la robinet.
Apa menajeră se află în rezervor şi intră în contact cu suprafaţa exterioară a serpentinei. Prin urmare, problemele de depuneri trebuie analizate în funcţie de partea circuitului în care apar şi de construcţia boilerului.
Nu este corect să recomandăm generic „curăţarea periodică a serpentinei” fără să ştim tipul boilerului, calitatea apei şi procedura prevăzută de producător.
Nu.
Calcarul şi magnetita sunt probleme diferite.
Duritatea apei este asociată în principal cu mineralele dizolvate, precum compuşii de calciu şi magneziu. Un filtru sau separator magnetic nu elimină duritatea apei şi nu reprezintă o metodă de dedurizare.
În circuitul închis de încălzire se pot forma produse de coroziune, inclusiv particule cu proprietăţi magnetice. Într-o astfel de instalaţie, un separator de impurităţi sau un dispozitiv cu separare magnetică poate avea un rol în protecţia circuitului, dacă este potrivit pentru sistem.
Filtrarea magnetitei din circuitul de încălzire şi tratarea durităţii apei menajere sunt două probleme tehnice diferite.
Nu se poate răspunde doar pe baza existenţei boilerului.
Necesitatea tratării apei trebuie stabilită după caracteristicile reale ale apei şi cerinţele echipamentelor.
Dacă există suspiciunea unei durităţi ridicate sau a altor probleme de calitate a apei, analiza datelor furnizorului sau testarea apei oferă o bază mai bună pentru alegerea unei soluţii decât presupunerea că orice instalaţie are nevoie de dedurizare.
Tipul sistemului de tratare trebuie ales pentru problema identificată. Un filtru mecanic, un filtru cu carbon, un separator magnetic şi un dedurizator îndeplinesc funcţii diferite şi nu sunt interschimbabile.
Operaţiunile de mentenanţă depind de model şi de construcţia echipamentului.
Producătorul poate prevedea verificări pentru anumite componente, dispozitive de siguranţă şi elemente de protecţie ale rezervorului.
Unele boilere utilizează componente destinate protecţiei rezervorului împotriva coroziunii, iar modul de verificare sau înlocuire trebuie stabilit din documentaţia modelului.
Nu trebuie aplicat un interval universal de mentenanţă tuturor boilerelor electrice.
Și în cazul boilerului indirect, mentenanţa depinde de construcţia rezervorului, materialele utilizate, protecţia anticorozivă, instalaţia hidraulică şi recomandările producătorului.
Trebuie analizat atât circuitul de apă menajeră, cât şi partea instalaţiei prin care boilerul este conectat la sursa termică.
Dacă apar scăderi de performanţă, timpi de recuperare neobişnuiţi, pierderi de apă sau alte simptome, cauza trebuie diagnosticată înainte de curăţarea sau înlocuirea componentelor.
Una dintre greşelile importante este alegerea exclusiv după preţul de achiziţie.
Un echipament mai ieftin nu este automat soluţia cu cel mai mic cost total, iar un sistem mai scump nu garantează automat economii suficiente pentru recuperarea diferenţei de investiţie.
Trebuie analizate achiziţia, instalarea, energia, mentenanţa şi compatibilitatea cu instalaţia existentă.
Numărul de persoane nu descrie consumul de vârf.
Un sistem trebuie ales după modul în care este utilizată apa caldă: duşuri, cadă, debite, simultaneitate şi intervalul în care trebuie refăcută rezerva.
De aceea, un volum recomandat generic pentru o „familie medie” poate fi prea mic într-o locuinţă şi inutil de mare în alta.
Poate fi.
Supradimensionarea nu garantează automat confort mai bun şi poate conduce la menţinerea unei cantităţi de apă încălzită mai mari decât este necesar.
În cazul boilerului indirect trebuie verificat şi dacă sursa termică şi schimbătorul boilerului pot asigura timpul de recuperare urmărit.
Obiectivul nu este rezervorul cu cel mai mare volum, ci sistemul care satisface consumul de vârf şi poate reface rezerva în intervalul necesar.
Da, dacă nu este verificată instalaţia.
Existenţa centralei este doar una dintre condiţiile care pot face posibilă această soluţie.
Trebuie verificată compatibilitatea centralei cu boilerul extern, schema hidraulică, automatizarea, spaţiul disponibil, caracteristicile boilerului şi necesarul real de apă caldă.
Dacă integrarea necesită modificări complexe, acestea trebuie incluse atât în analiza tehnică, cât şi în cea economică.
Poate fi, dacă nu sunt analizate consumul şi instalaţia electrică.
Soluţia poate fi potrivită în multe aplicaţii, dar trebuie verificat dacă puterea echipamentului poate fi susţinută de instalaţia electrică şi dacă timpul de recuperare corespunde profilului de consum.
Costul energiei electrice pentru necesarul real de apă caldă trebuie de asemenea inclus în decizie.
Boilerul electric poate fi o alegere potrivită atunci când se doreşte o sursă independentă pentru apa caldă, când integrarea cu centrala nu este posibilă sau justificată ori când profilul de consum poate fi acoperit corespunzător de echipamentul ales.
Poate fi relevant şi atunci când configuraţia energetică a locuinţei face avantajoasă utilizarea electricităţii în anumite perioade.
Decizia trebuie însă bazată pe consumul estimat, timpul de recuperare, costul energiei, spaţiul disponibil şi capacitatea instalaţiei electrice.
Boilerul indirect poate fi o soluţie potrivită atunci când există o sursă termică compatibilă, instalaţia permite integrarea corectă şi este necesară o rezervă de apă caldă adaptată unui anumit profil de consum.
Capacitatea de transfer a serpentinei şi puterea disponibilă de la sursă trebuie să permită timpul de recuperare necesar.
Costurile de instalare şi exploatare trebuie comparate cu alternativele pentru situaţia concretă.
Începe prin identificarea exactă a centralei şi a modului în care aceasta prepară sau poate prepara apa caldă menajeră.
Dacă centrala este compatibilă cu un boiler extern, compară investiţia necesară pentru integrarea acestuia cu varianta unui boiler electric.
Dacă centrala prepară deja apă caldă instantaneu, stabileşte mai întâi de ce sistemul existent nu acoperă necesarul şi dacă acumularea rezolvă problema.
Apoi dimensionează soluţia după consumul de vârf şi timpul de recuperare, nu doar după numărul de persoane.
Nu există un răspuns universal.
Pentru aceeaşi cantitate de apă caldă, comparaţia trebuie făcută între costul total al energiei necesare celor două sisteme în condiţiile reale de utilizare.
La boilerul electric trebuie analizate consumul de energie electrică şi pierderile sistemului. La boilerul indirect trebuie incluse combustibilul consumat de centrală, performanţa sursei în regimul de preparare a apei calde, pierderile sistemului şi consumurile auxiliare.
Tarifele actuale ale utilizatorului sunt necesare pentru o comparaţie economică relevantă.
Confortul nu este determinat exclusiv de tehnologia utilizată.
Un boiler electric bine dimensionat poate oferi suficientă apă caldă pentru profilul de consum pentru care a fost ales. Un boiler indirect corect dimensionat şi integrat poate oferi, la rândul său, un timp de recuperare potrivit pentru un consum ridicat.
Trebuie analizate împreună volumul util, temperatura de stocare, consumul de vârf, puterea disponibilă pentru reîncălzire şi timpul de recuperare.
Dacă ai o centrală pe gaz, nu porni de la regula „boilerul indirect este întotdeauna mai bun”. Porneşte de la instalaţia pe care o ai şi de la necesarul real de apă caldă.
Verifică mai întâi modelul centralei şi compatibilitatea cu un boiler extern. Stabileşte apoi consumul de vârf, volumul de apă caldă necesar, timpul de recuperare dorit şi spaţiul disponibil.
Pentru boilerul electric, verifică puterea de încălzire, instalaţia electrică, timpul de recuperare, pierderile de stocare şi costul real al energiei.
Pentru boilerul indirect, verifică serpentina şi performanţa acesteia în condiţiile relevante, compatibilitatea cu centrala, schema hidraulică, automatizarea, timpul de recuperare şi costul energiei furnizate de sursa termică.
Compară apoi costul total al celor două variante pentru acelaşi necesar de apă caldă şi acelaşi nivel de confort.
Boilerul electric este o soluţie independentă şi poate fi potrivit atunci când simplitatea integrării şi utilizarea electricităţii corespund instalaţiei şi profilului de consum. Boilerul indirect poate fi avantajos atunci când există o sursă termică compatibilă şi sistemul este corect dimensionat şi integrat. Alegerea corectă rezultă din comparaţia celor două configuraţii concrete, nu dintr-o regulă generală bazată doar pe tipul de energie.
